Dead Sara

Nu stiu cum si nu stiu cand, am gasit un site cu orientari muzicalo-rock. Site’ul are un nume prietenos si sugestiv : LOUD WIRE. Citind diferite chestii de pe acolo, am gasit un top simpatic, numit Best Metal Songs of 2012 (So Far). “So far”‘ul mi se pare demential :D .

Pe langa monstrii sacri pe care ma asteptam sa ii gasesc in top (Testament, Pantera, o revenire a trupei Soundgarden), am gasit this little beauty: Dead Sara. Tineri si proaspeti, cu o voce feminina puternica si aparent suficient de atragatoare incat sa cante alaturi de membrii trupei Doors (in cadrul festivalului Sunset Strip Music, pe 16 august!!!!), ei sunt in topul LoudWire cu piesa Weatherman. Si, trebuie sa recunosc, sunt total de acord cu alegerea celor de la LoudWire.

If you want to try more, I also recommend Lemon Scent.

something new

Nu e usor sa descoperi in fiecare saptamana ceva nou,care sa iti placa la nivel de obsesie, in plan muzical(in fiecare zi e deja utopic si poate ca ar necesita un alt job).

Asa ca, descopererea obsedanta de azi, 19 aprilie, este Zbigniew Preisner, compozitor GENIU polonez. Mai multe detalii pe site si of course wiki.Si acum muzica, in ordinea aleatoare a obsesiilor mele :) . Enjoy!

Older obsession

Desi anul trecut am ratat 2 ( doua, DOUA) ocazii de a-i asculta live, melodia aceasta in mod special ma obsedeaza. Si cum uit de fiecare data cum se cheama, si cum printr-o vrajitorie nu o am niciodata in playlist, o pun aici bine, la pastrare :)

 

 

Concurenta

Ieri am fost la un eveniment tare simpatic, o conferinta de presa tinuta la Sala Radio pentru anuntarea oficiala a Festivalului International al Orchestrelor Radio.
Simpatic mai ales prin concept: domnii organizatori am pus reprezentantii media pe scena Salii Radio si pe scaune, in sala, s-au aflat membrii orchestrei. Un raport intrigant si simbolic prin care organizatorii spuneau: avem nevoie de vizibilitatea oferita de presa, suntem aici,ne place ceea ce facem, we want to share it with the rest of the world. :)

La momentul intrebarilor, cineva din sala observa (pe un ton usor iritat) ca programul festivalului are numai 3 nume de compozitori romani. De ce atat de putin? “Pentru ca este cazul sa ne extindem orizontul, sa ne largim granitele”, sa nu ne uitam numai la noi in ograda, a venit raspunsul promt din partea directorului artistic, Christian Zacharias.

Sunt de acord cu aceasta viziune, asa ca am inceput sa ma uit si la alte formatii de symphonic rock( besides Therion).

Si iata o melodie de pe ultimul album Epica, lansat in Europa pe 9 martie.

PS: Epica IS EPIC :)

Primul meu matineu!

nu a fost atat de romantic precum ii spune numele. Oarecum interesant conceptul de concert matinal, dar totusi, dimineata de duminica, combinata cu o oarecare ajustare automata a orei pentru a ne bucura de vara, a rezultat intr-o stare de semi-amorteala. Ajunsi la Ateneu, soc total: scarile pline la intrare, agitatie domoala (subliniez, este, totusi, duminica dimineata) si aglomeratie.

Concertul cu pricina a insemnat un moment deopotriva emotionant si interesant: lansarea pe scena Ateneului a unui tanar dirijor (26 ani). Vlad Vizireanu si-a ales pentru aceasta ocazie o orchestra simpatica si interesanta: orchestra Inginerilor. Da, doamnelor si domnilor, inginerii au orchestra lor, fondata in 1956 :) . Mai multe detalii aici.

Inginerii nostrii scumpi si dragi si melomani s-au lasat condusi de odrasla talentata a unor colegi de breasla (parintii lui Vlad sunt absolventi de Electronica), intr-un program melodios si atragator: Mozart (uvertura de la Don Giovanni), Beethoven (Imperialul) si Ceaikovski. Grea incercare, dusa excelent la bun sfarsit. Vlad a pus pasiune, inginerii au ascultat si interpretat corect, astfel incat Simfonia numarul 6 (ultima compusa de Ceaikovski) a sunat minunat.

In concluzie, nu sunt atat de sigura cand va fi urmatorul meu matineu, dar conceptul de orchestra formata din ingineri mi-a atras atentia, iar lansarea tinerelor talente (job pe care Ateneul il realizeaza cu regularitate si onorabil) este o experienta inedita si frumoasa. Da, este frumos sa vezi oameni de varsta ta … bine bine, mult mai tineri decat tine, oameni talentati si curajosi si emotionati ce isi incep cariera.

Arhitectul

Arhitectul din Nostalgia este de departe nuvela mea preferata. Si nu pentru ca personajul principal porneste de la conditia umila de inginer (am citit-o prin clasa a 10’a cand nici nu visam eu Politehnica), sau pentru ca actiunea ar fi undeva in Stefan cel Mare, eu copilarind relativ prin apropriere, ci pentru muzica.
Ideea de creatie si de inceput, amandoua prin muzica. Daca vreti, un soi de “primordial soup” muzical. Mi-am adus aminte de arhitectul ascultand ultima propunere de la fidelul meu provider musical. Inceputul melodiei tinde mai degraba spre timidatate, spre tentative, apoi creste, se dezvolta, cuprinde corul, cucereste. Simplu si totusi eficient.