Primul meu matineu!

nu a fost atat de romantic precum ii spune numele. Oarecum interesant conceptul de concert matinal, dar totusi, dimineata de duminica, combinata cu o oarecare ajustare automata a orei pentru a ne bucura de vara, a rezultat intr-o stare de semi-amorteala. Ajunsi la Ateneu, soc total: scarile pline la intrare, agitatie domoala (subliniez, este, totusi, duminica dimineata) si aglomeratie.

Concertul cu pricina a insemnat un moment deopotriva emotionant si interesant: lansarea pe scena Ateneului a unui tanar dirijor (26 ani). Vlad Vizireanu si-a ales pentru aceasta ocazie o orchestra simpatica si interesanta: orchestra Inginerilor. Da, doamnelor si domnilor, inginerii au orchestra lor, fondata in 1956 :) . Mai multe detalii aici.

Inginerii nostrii scumpi si dragi si melomani s-au lasat condusi de odrasla talentata a unor colegi de breasla (parintii lui Vlad sunt absolventi de Electronica), intr-un program melodios si atragator: Mozart (uvertura de la Don Giovanni), Beethoven (Imperialul) si Ceaikovski. Grea incercare, dusa excelent la bun sfarsit. Vlad a pus pasiune, inginerii au ascultat si interpretat corect, astfel incat Simfonia numarul 6 (ultima compusa de Ceaikovski) a sunat minunat.

In concluzie, nu sunt atat de sigura cand va fi urmatorul meu matineu, dar conceptul de orchestra formata din ingineri mi-a atras atentia, iar lansarea tinerelor talente (job pe care Ateneul il realizeaza cu regularitate si onorabil) este o experienta inedita si frumoasa. Da, este frumos sa vezi oameni de varsta ta … bine bine, mult mai tineri decat tine, oameni talentati si curajosi si emotionati ce isi incep cariera.

MM

Nu stiu ce mi-a venit sa bag in seara asta, asa, ad hoc si spontan, un “mini Michael Moore marathon”. Poate inconstient influentat de ce se petrece in tara de aproape trei saptamani, nu stiu. Si dupa ce m-am uitat, pe rand, la Fahrenheit 9/11, la Bowling for Columbine si la Slacker Uprising, totaling almost six hours, am stat un moment in liniste si am tras o linie si am incercat sa ma gandesc ce moment din tot ce am vazut m-a impresionat cel mai tare. You know, that thing in the back of the mind that unconsciously bugs you long after the movie is done. Instant, raspunsul a fost un moment din Bowling for Columbine, mai exact raspunsul lui Marylin Manson la o intrebare. If you remember, post BfC, a fost de-a dreptul crucificat de mass-media americana pentru ca vezi doamne cei doi liceeni ce au provocat masacrul ascultau Marylin. Intrebat fiind ce le-ar fi spuns celor din Columbine, Marylin a dat un raspuns complet neasteptat si care pe mine m-a miscat enorm :

And it just reminded me that all the wars, ever, all of our conflicts, all of our hatred, comes from a deep lack of communication, of understanding, of not knowing each other and refusing to get to know each other and therefor living in fear. We antagonize what is different, we prefer the comfort of our own beliefs instead of trying to open our mind to other opinions and points of view. At the end of the day, what each and every one of us wants is to be heard, listened and understood.

I hate mondays..

Si nu sunt singurul. Nu ma refer la faptul ca, din pacate, a trecut weekend-ul, petrecerile s-au dus si ele si ca fiecare dintre noi fie se va duce la facultate unde va da de profesorul “preferat” sau de seful mult iubit, pentru cei cu un loc de munca.

Pot trece peste asa ceva, nu ma deranjeaza ca mai am de predat 2 proiecte, 2 teste si un partial, toate in aceeasi saptamana. Evident, inainte de sesiune, ca sa nu ne plictisim!(sarcasm). De ce sa nu stam in casa, la caldura, unde putem face proiectele, doar cand luam pauza de la facebook, twitter si 9gag. De ce sa ne bucuram de centimetrul de zapada care s-a asternut peste Bucuresti, ca sa ne simtim din nou tineri si lipsiti de griji? Dar oricum, nu cred ca generatia curenta stie cum sa se mai bucure de copilarie. Nu ne mai putem lipsi cu una, cu doua de gadget-urile noastre foarte dragi sufletului nostru. Doar e prima zapada pe acest an si 70% vorbesc pe facebook ca afara ninge, in timp ce 30% chiar se duc afara. Bine, la protest, fiecare cu ce il doare.

Nu, nu ma deranjeaza nici viitoarea sesiune, generatia curenta si lipsa lor generala de orice activitate care implica cuvantul “outside” luni. Ele ma deranjeaza de marti incolo doar :D .

Defapt, cred ca incepe duminica seara cand ma bag in pat si simt toate arcurile si injur de mama focului, iar luni dimineata nu ma pot dezlipi de el. Deodata, totul e atat de cald si bine sub patura, de parca peste noapte mi-a fost trimis un pat de la zei si la care nu pot renuntat asa usor. Aud alarma si cu toate astea, simt de parca as fi incatusat si oricat de mult as incerca sa evadez, nu pot! Tot incerc dar din pacate, i’m not a morning person. And also, I hate mondays :D .

Poza asta cred ca exemplica exact ce simt. Ce simtim cu totii luni dimineata..

Oamenii si telefoanele lor

Stim cu totii ca daca nu ai un telefon mobil esti practic considerat un neanderthal, in special in societatea noastra, care pune mai mult pret pe aspect si cantitate decat pe esenta si calitate. Majoritatea populatiei, cel putin oamenii care “se respecta”, au un smartphone care este capabil sa faca aproape orice, mai putin sa iti pregateasca micul dejun. Dar expertii deja incep pregatirile in acest domeniu ! Tin sa mentionez ca singurul telefon care ramane la fel de popular precum Iphone, Blackberry si Samsung Galaxy, este Nokia 3310 si asta doar pentru ca apare in posturi pe 9gag ca fiind indestructibil, alaturi de inegalabilul Chuck Norris.

Dar sa nu divagam de la subiect prea mult si sa ne mentinem concentrati la cate o obsesie zilnica per post. Asadar, daca avem parte de asemenea telefoane performante, de ce nu putem avea si astfel de oameni performanti? Sau macar ceva mai realist, oameni care sa raspunda la telefon cand sunt sunati ! Ma obsedeaza(si in acelasi timp irita) oamenii care isi lasa telefonul pe unde apuca, vad un apel ratat, isi zic minte “lasa, ca sun eu sigur mai incolo” si nu suna. Facem exceptie de la pitipoancele si cocalarii care suna din 5 in 5 minute doar ca sa se simta importanti si ca ar fi contribuit cu ceva la societate, dar sunt complet irelevanti. Mi se pare de bun simt ca atunci cand vezi ca ai un apel ratat, indiferent de ce ora este cand il vezi, sa suni si sa vezi ce a dorit persoana respectiva cu tine, chiar daca nu mai ai cum sa ajuti atunci. Arata o doza minima de respect si de bun simt fata de apelant.

Nu inchei articolul pana nu multumesc domnului Vlad Ionita, Art Director at AdviceStudents, cel care mi-a dat aceasta idee astazi, in timp ce savuram un super-sandwich de la Dristor si vizionam Family Guy.  Si nu uitati, answer your f***ing phone!