Older obsession

Desi anul trecut am ratat 2 ( doua, DOUA) ocazii de a-i asculta live, melodia aceasta in mod special ma obsedeaza. Si cum uit de fiecare data cum se cheama, si cum printr-o vrajitorie nu o am niciodata in playlist, o pun aici bine, la pastrare :)

 

 

Gentle

Si inchei categoria (dupa cum ziceam tare saraca) de melodii care mi-au atras atentia in ultima vreme cu unica participanta a zonei de mainstream, Breathe Gentle. Mi-a atras atentia pentru ca am ascultat-o prima oara undeva in iarna si mi s-a parut tare christmasy :) Plus ca imi pareau tare cunoscute vocile… mi-a luat vreo trei ascultari s-o recunosc pe Kelly Rowland. (cu Tiziano Ferro mi-a luat ceva mai mult :P ) Si cat bagam Music FM inainte de Guerilla o prindeam cam zilnic – si tare bine imi pica. Enjoy a very pleasant song.

Spring is here

Continui categoria de melodii care mi-au atras atentia in ultima vreme (n-o mai continui mult ca din pacate sunt prea putine.) Azi – melodia din reclama Wiesana :) Reclamele sunt o sursa inepuizabila de melodii de care n-a auzit nimeni, dar din pacate mare parte sunt enervante (iar mica parte sunt banale, deci trec neobservate cu succes.) Si de mai bine de-un an nu mi-a mai atras atentia o melodie din vreo reclama – e, iata ca inca se poate. E foarte placuta piesa, se numeste Chasing The Sun si este interpretata de Louise Dowd si Richard Salmon.

Concurenta

Ieri am fost la un eveniment tare simpatic, o conferinta de presa tinuta la Sala Radio pentru anuntarea oficiala a Festivalului International al Orchestrelor Radio.
Simpatic mai ales prin concept: domnii organizatori am pus reprezentantii media pe scena Salii Radio si pe scaune, in sala, s-au aflat membrii orchestrei. Un raport intrigant si simbolic prin care organizatorii spuneau: avem nevoie de vizibilitatea oferita de presa, suntem aici,ne place ceea ce facem, we want to share it with the rest of the world. :)

La momentul intrebarilor, cineva din sala observa (pe un ton usor iritat) ca programul festivalului are numai 3 nume de compozitori romani. De ce atat de putin? “Pentru ca este cazul sa ne extindem orizontul, sa ne largim granitele”, sa nu ne uitam numai la noi in ograda, a venit raspunsul promt din partea directorului artistic, Christian Zacharias.

Sunt de acord cu aceasta viziune, asa ca am inceput sa ma uit si la alte formatii de symphonic rock( besides Therion).

Si iata o melodie de pe ultimul album Epica, lansat in Europa pe 9 martie.

PS: Epica IS EPIC :)

Silence

De doua saptamani am trecut pe Guerrilla in masina. Buna mutare, s-a dovedit. Prima descoperire n-a intarziat sa apara – Silence by Lucia, cover dupa The MOOod. Superba. Si sambata pe la pranz, cand dadeau topul ala al lor, aflu ca a ajuns pe locul I. Foarte foarte tare. Enjoy :)

Primul meu matineu!

nu a fost atat de romantic precum ii spune numele. Oarecum interesant conceptul de concert matinal, dar totusi, dimineata de duminica, combinata cu o oarecare ajustare automata a orei pentru a ne bucura de vara, a rezultat intr-o stare de semi-amorteala. Ajunsi la Ateneu, soc total: scarile pline la intrare, agitatie domoala (subliniez, este, totusi, duminica dimineata) si aglomeratie.

Concertul cu pricina a insemnat un moment deopotriva emotionant si interesant: lansarea pe scena Ateneului a unui tanar dirijor (26 ani). Vlad Vizireanu si-a ales pentru aceasta ocazie o orchestra simpatica si interesanta: orchestra Inginerilor. Da, doamnelor si domnilor, inginerii au orchestra lor, fondata in 1956 :) . Mai multe detalii aici.

Inginerii nostrii scumpi si dragi si melomani s-au lasat condusi de odrasla talentata a unor colegi de breasla (parintii lui Vlad sunt absolventi de Electronica), intr-un program melodios si atragator: Mozart (uvertura de la Don Giovanni), Beethoven (Imperialul) si Ceaikovski. Grea incercare, dusa excelent la bun sfarsit. Vlad a pus pasiune, inginerii au ascultat si interpretat corect, astfel incat Simfonia numarul 6 (ultima compusa de Ceaikovski) a sunat minunat.

In concluzie, nu sunt atat de sigura cand va fi urmatorul meu matineu, dar conceptul de orchestra formata din ingineri mi-a atras atentia, iar lansarea tinerelor talente (job pe care Ateneul il realizeaza cu regularitate si onorabil) este o experienta inedita si frumoasa. Da, este frumos sa vezi oameni de varsta ta … bine bine, mult mai tineri decat tine, oameni talentati si curajosi si emotionati ce isi incep cariera.

Hiatus #2: February

Ma obsedeaza prostia. Poate mai mult decat orice altceva. O vad peste tot in jur, in cantitati industriale, parca din ce in ce mai multa de la o zi la alta. Stim poanta cu “doua lucruri sunt infinite, Universul si prostia”, vin eu si completez : si amandoua sunt in proces de inflatie. Din ce in ce mai mult, peste tot, mai ales in trafic O DOAMNE IN TRAFIC cate pagini as putea sa scriu numai despre asta… dar n-are rost, oricine din Bucuresti face greseala sa iasa din casa stie foarte bine despre ce vorbesc. Cata nesimtire, cat tupeu, din ce in ce mai multa nepasare fata de reguli, double and triple parking, taiat calea, depasit coloana, neacordari de prioritate si trecut pe rosu la fiecare stop, pe toate le vad in fiecare zi. Pana si pietonii au luat-o razna pe alocuri. O sa ajungem cum imi povestea o prietena ca e in India. Sau alta cunostinta despre Egipt. Am senzatia ca usor usor ne indreptam spre anarhie in trafic. Nu mai are nimeni rabdare sau respect. Si daca tot am pornit cu prostia, trec la o chestie de care mi se pare ca e intrinsec legata, rautatea. Pe care pur si simplu nu o inteleg. Rautatea aia pura. Oare toti se scoala dimineata si fac ce fac crezand ca fac numai bine ? Si cum naibii de cei mai rai oameni ajung in functiile cu cea mai multa putere ? A, si daca tot suntem aici (nu, nu o dau in politica), ajung la functionarii publici. Prietene, nu am intalnit inca UNUL care sa faca exceptie de la urmatoarea fraza : absolut toti au o aroganta si un aer de superioritate inconfundabile. Privirea aia de sus a omului care stie ca N-AI CE SA-I FACI, atitudine ce oscileaza intre indiferenta in cazul cel mai bun si pana la nesimtire pe fata – inca o data, nema consecinte pentru ei si o stiu bine. Ce sa mai zic (ca o dau dintr-una intr-alta) de contractele care n-au nici o valoare, atata timp cat exista o presiune politica din spate. “Da-i in judecata!” O, da, sistemul de justitie e atat de bine gandit incat stai un an jumate numai sa-ti vina randul, si de fapt scopul e sa te desfasori normal, nu sa te lupti cu morile de vant.

Am aberat destul ? Probabil ca da.
Iertat sa-mi fie acest “loc de datul cu capul” public si scriptic. I’m good ’til October.

Ne intoarcem la obsesiile zilnice, the good kind :)